Sulla questione “Nicolas di Banat”:

una lettera aperta del monaco Justin (Parvu)


Il primo giugno scorso, l’igumeno Justin (Parvu) del monastero dei Santi Arcangeli Michele e Gabriele a Petru-Voda ha indirizzato una lettera aperta al Sinodo della Chiesa di Romania e al Patriarca Daniele, richiedendo una sanzione contro il vescovo Nicolas di Banat, autore della ormai conosciuta comunione uniate. Forniamo una traduzione sul senso di questa lettera ponendo in appendice l’originale romeno. Č necessario indicare che questo igumeno č uno tra i piů rispettati di Romania ed č considerato da molti come un “Geronda” [= Anziano spirituale]. Ha conosciuto le prigioni comuniste tra il 1948 e il 1964.

 

 


Lettera aperta al Santo Sinodo della Chiesa ortodossa di Romania

 

 

 

All’attenzione di sua Beatitudine Daniele, Patriarca della Chiesa ortodossa di Romania.

Vostra Beatitudine,


Č con una obbedienza filiale e con una grande pena che vi indirizzo questa lettera, io, il miserabile e piů piccolo dei servitori della Chiesa Una, Santa, Cattolica e Apostolica.

Un avvenimento sconvolgente ha causato delle convulsioni e riempito di confusione tutta l’ortodossia romena. La faccia dell’ortodossia č stata offuscata da un unico atto dopo 300 anni. Si tratta dell’atto non ortodosso del nostro fratello, il Metropolita Nicolas Corneau. L’atto anticanonico che č l’uniatismo in Transilvania ha afflitto l’Ortodossia da 3 secoli. Oggi č stata afflitta ancor piů, visto che i romeni hanno sofferto i mali del giogo straniero [austro-ungherese] e oggi, senza esservi forzati, noi partecipiamo all’eresia papista.


Vostra Beatitudine,

io non sono in una posizione che mi permetta di ricordare ad un primato della Chiesa i Santi Canoni e le Sante Tradizioni della nostra Santa Chiesa Ortodossa. Voi le conoscete bene. Ma mi sento interpellato dalle parole ferme del grande Santo e Patriarca Giovanni Crisostomo, l’illuminatore del mondo intero che dice: Non prendiamo parte alle opere disoneste delle tenebre ma, al contrario, denunciamole apertamente; non voglio rimanere in silenzio vedendo che dei nostri prestigiosi metropoliti, di etŕ avanzata e pieni di esperienza, comunichino con coloro che hanno commesso apostasia.


Quest’azione, come voi sapete č una seria infrazione al 46imo canone degli Apostoli che dichiara chiaramente:
Noi ordiniamo che ogni vescovo o prete che ha accettato il battesimo degli eretici o il loro sacrificio sia deposto, poiché cosa c’č in comune tra Cristo e Belial? Che c’č in comune tra il credente e l’infedele?”. A questo si aggiunge il canone 45imo che afferma: “Qualsiasi vescovo, prete o diacono che prega con gli eretici sia sospeso, e se ha loro permesso di compiere delle azioni, in quanto membri del clero, sia deposto”. Ma non c’č solo questo.

Č ampiamente conosciuto che l’uniatismo non fu solo un attacco contro la purezza della fede ortodossa ma pure un attacco contro l’essere e l’unitŕ dei Romeni. Un tal atto, proveniente da un metropolita ortodosso, non fa che risuscitare una pagina scura della storia romena.


Il nostro popolo ha saputo, lungo la sua storia, abitare in pace con le altre religioni ma non ha mai accettato che la Fede sia alterata. Noi speriamo che questo dialogo ecumenico intrapreso dalla nostra Chiesa da qualche tempo sia fruttuoso, pacifico e senza apostasia.

Ma ora guardiamone i frutti! Questo atto conduce unicamente alla divisione e per nulla all’unitŕ basata sulla veritŕ dei Santi Padri.


Questo č affliggente, vostra Beatitudine, molto affliggente. Nella storia della nostra Chiesa ci sono giŕ state delle cadute da parte del clero come ai tempi dell’uniatismo, quando l’ 80 per cento dei preti accettarono dei compromessi, rinunciando alla loro Santa Fede. Non scandalizziamo i nostri fedeli come fecero loro.

 

Vostra Beatitudine,

ora che la nostra nazione č nuovamente minacciata d’essere divisa, mentre la Transilvania, la Bucovina e la Bessarabia sono oggetto di controversia da parte di coloro che hanno cattive intenzioni e di cattivi credenti, quando la nostra ortodossia č attaccata da pratiche pagane come l’omosessualitŕ e l’aborto, mentre le sante icone non hanno piů posto nelle scuole dei nostri bambini, noi chiediamo, in nome degli innumerevoli martiri del nostro popolo che hanno versato il loro sangue per difendere la Fede e la nazione, di prendere le misure necessarie e di punire questo vescovo non per la mia opinione ma per quella dei Canoni e della Tradizione dei nostri Santi Padri per condurlo al pentimento e alla correzione agendo per la gloria della nostra Santa Chiesa. Č nel potere del Sinodo che voi presiedete d’impedire che l’unitŕ della Chiesa sia compromessa.


Conseguentemente, vostra Beatitudine, vi esorto a presentare questa questione al Santo Sinodo della Chiesa ortodossa di Romania senza attardarvi, affinché sia discussa nella prossima riunione. Non lasciate che il gregge sia diviso; non lasciate che la collera di Dio si abbatta su questa nazione!

 

Con obbedienza e profondo rispetto,


Protosincello Justin (Parvu)

Anziano e Igumeno del Monastero

dei Santi Arcangeli Michele e Gabriele (Petru-Voda).
1° giugno 2008.

 


 

SCRISOARE DESCHISĂ

CĂTRE SFÂNTUL SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

 

Nr.4090/3 Iun 2008

În atenţia Preafericitului Părinte Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Preafericite Părinte Patriarh,

 

Cu fiască supunere dar şi cu adâncă îndurerare vă adresez această scrisoare eu, nevrednicul şi cel mai mic între slujitorii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică.

Un fapt cutremurător a zguduit şi a derutat întreaga ortodoxie românească. Faţa ortodoxiei s-a pătat astăzi ruşinos, printr-un fapt unic în ultimii trei sute de ani de dăinuire a Sfintei noastre Biserici, prin gestul neortodox al fratelui nostru de suferinţă, Înalt Preasfinţia Sa Mitropolitul Nicolae Corneanu. Şi dacă actul necanonic al uniaţiei din Transilvania de acum trei secole a îndurerat ortodoxia, acum şi mai mult, din moment ce atunci poporul nostru suferea greaua asuprire străină, iar acum - nesiliţi de nimeni - ne facem părtaşi ereziei papistaşe.

Preafericirea Voastră, nu sunt eu în măsură şi nu îndrăznesc să reamintesc unui întâistătător al Bisericii sfintele canoane şi predania sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Le cunoaşteţi şi vi le însuşiţi, de asemenea, prea-bine. Însă mă mustră cuvintele ferme ale marelui între sfinţii şi patriarhii noştri, Sfântul Ioan Gură de Aur, luminătorul a toată lumea, când spune: „Să nu fim părtaşi faptelor necurate ale întunericului, ci mai degrabă, mustraţi-le pe faţă” – şi nu pot să tac, văzând cum un înalt mitropolit al nostru, vechi de zile şi cu atâta experienţă, se împărtăşeşte cu cei ce au apostat de la dreapta credinţă. Aici, după cum bine-ştiţi, se încalcă grav canonul 46 apostolic, care spune clar: „Episcopul, sau prezbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?” De asemenea, canonul 45, care spune: „Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, împreună cu ereticii rugându-se, să se afurisească numai; Iar de au dat lor voie ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească”. Dar nu numai atât. Se ştie că uniatismul şi, prin urmare greco-catolicismul, a fost nu numai un atentat asupra purităţii sfintei noastre ortodoxii, ci a fost un atentat şi asupra fiinţei şi unităţii neamului românesc. Un astfel de gest al unui mitropolit ortodox nu face decât să reînvie această neagră pagină din istoria poporului nostru.

Poporul nostru, de-a lungul istoriei, a ştiut să convieţuiască paşnic cu toate religiile lumii, însă nu a acceptat niciodată ştirbirea propriei credinţe. Noi am nădăjduit că acest dialog ecumenic, pe care Biserica noastră îl poartă de la o vreme încoace, să fie rodnic, paşnic şi fără apostazii. Dar iată care sunt roadele lui acum. Acest gest nu face decât să ducă la scindare şi nicidecum la o unitate întemeiată în adevărul Sfinţilor Părinţi.

Dureros, Preafericirea Voastră, foarte dureros. În istoria Bisericii noastre au mai fost căderi ale clerului nostru, cum s-a întâmplat în perioada uniaţiei, când 80% din preoţi au acceptat compromisul, lepădându-şi sfânta lor credinţă. Să nu creăm ca şi atunci sminteală în rândul credincioşilor noştri.

Preafericirea Voastră, acum când neamul nostru este din nou ameninţat cu destrămarea, când Transilvania, Bucovina şi Basarabia sunt atât de râvnite de cei răuvoitori şi răucredincioşi, când peste ortodoxia noastră au năvălit fel şi fel de obiceiuri păgâne, cum ar fi homosexualitatea, avorturile, când sfintele icoane nu mai au loc în clasele copiilor noştri, vă rugăm, pentru sângele atâtor mucenici şi martiri ai neamului nostru, vărsat pentru apărarea credinţei şi a acestui neam, să luaţi atitudinea necesară, ca acest episcop să fie pedepsit, nu după părerea mea, ci în conformitate cu canoanele şi predania Sfinţilor noştri Părinţi, spre pocăinţă şi îndreptare şi spre lauda sfintei noastre Biserici. În puterea Sinodului pe care îl păstoriţi stă să nu lase să se sfărâme unitatea Bisericii noastre.

De aceea vă rog, Preafericirea Voastră, să supuneţi atenţiei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române această problemă, cât mai urgent, în cadrul discuţiilor ce vor avea loc în prima şedinţă a Sfântului Sinod. Această situaţie nu suferă amânare. Nu lăsaţi ca turma să se destrame şi mânia lui Dumnezeu să vină asupra acestui neam.

 

Cu plecăciune şi adânc respect,

Protos. Justin Pârvu

1 iunie 2008

Prăznuirea Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful

 

 

Pagina iniziale