Intr-un alt studiu
am aratat ca acest lucru nu este adevarat. In acest studiu
al nostru, vom vedea problema mai profund, identificand
exact modul in care puterea apostolilor a trecut asupra
succesorilor sai, formand actuala oranduire bisericeasca,
care domina in Ortodoxie.
1. Obiectii protestante
Majoritatea Protestantilor, plecand de la referinte din
Sfanta Scriptura in legatura cu “Prezbiterii”, “Episcopii”
si “Diaconii”, sustin ca actuala oranduire a
Bisericii Ortodoxe nu provine din oranduirea pe care au
lasat-o apostolii.
Spun acest lucru, pentru ca in Noul Testament se arata clar
faptul ca, desi exista trei pozitii: “Episcop, Prezbiter
si Diacon”, sensurile “Episcop”si “Prezbiter”
se identifica si nu se separa ca functii, asa cum se
face astazi in Biserica Ortodoxa.
Astfel, aceste persoane sunt in imposibilitatea de a accepta
succesiunea Episcopilor Bisericii, deoarece o considera
arbitrara.
Ceea ce ignora, insa, interpretii din Protestantism, este
modul in care s-a format institutia Episcopala dupa perioada
apostolica, adica la sfarsitul primului secol pana la
inceputul celui de-al doilea.
In oranduirea Bisericii erau necesare unele modificari, dat
fiind faptul ca apostolii indrumatori paraseau treptat viata
pamanteasca. A trebuit, prin urmare, cineva sa continuie
lucrarea lor, caci nu mai putea fi realizata de catre
apostolii in viata.
2.
Categoria Profetilor
Desigur ca interpretii din Protestantism, stiu ca in Noul
Testament sunt mentionati “Profetii” cu darul
liber al profetiei. Dar ceea ce se vede ca ei nu cunosc,
este faptul ca in afara de acestia,
in Biserica primara existau si alti “Profeti” care primeau
acest dar prin hirotonisire. Acestia faceau parte din
categoria pe care o numim astazi: “Categoria Profetilor”.
Categoria profetilor, a avut o mare putere in Biserica
primelor doua secole. Era, intr-adevar, a doua putere,
dupa cea a apostolilor, dupa cum se vede in versetele de
mai jos:
Efeseni 4:10-12: “Cel ce S-a pogorat,
Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe
toate sa le umple. Si el a dat pe unii apostoli, pe altii
prooroci, pe altii
evanghelisti, pe altii pastori si invatatori, Spre
desavarsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea
trupului lui Hristos”.
1
Corinteni 12:28-30: “Si pe unii i-a pus
Dumnezeu, in Biserica: intai apostoli,
al doilea prooroci, al
treilea invatatori; apoi pe cei ce au darul de a face minuni;
apoi darurile vindecarilor, ajutorarile, carmuirile,
felurile limbilor. Oare toti sunt apostoli? Oare toti sunt
prooroci? Oare toti
invatatori? … Ravniti insa la darurile cele mai bune.”
Din aceste versete, se constata ca darul profetic era al
doilea dintre “cele mai bune” (pretioase), dupa cel al
apostolului, si nu avea legatura cu darul liber al profetiei,
care se manifesta ocazional, ci era ceva permanent,
precum era darul apostolic, caci “i-a pus Dumnezeu in
Biserica”. Este vorba deci, despre cea mai veche si
mai importanta categorie din Biserica, dupa cea a
apostolilor.
O diferenta de baza a “Profetilor” fata de “Apostoli”, era
faptul ca, din moment ce apostolii erau alesi direct de
catre Iisus Hristos, Profetii erau alesi direct de catre
Sfantul Duh.
Acest lucru se vede in Fapte 13:1-3: “Si erau in Biserica din Antiohia prooroci si
invatatori: Barnaba si Simeon, ce se numea Niger, Luciu
Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut impreuna cu Irod
tetrarhul, si Saul. Si pe cand slujeau Domnului si posteau,
Duhul Sfant a zis: Osebiti-mi pe Barnaba si pe Saul, pentru
lucrul la care i-am chemat. Atunci, postind si rugandu-se,
si-au pus mainile peste ei si i-au lasat sa plece.”
Astfel Saul (Pavel) si Barnaba, care atunci apartineau
categoriei profetilor, au fost trimisi pentru Buna
Vestire in Cipru si in Asia Mica.
Aceasta a fost prima calatorie a lui Pavel.
Alegerea lor, bineinteles, a avut loc in timp ce “slujeau”.
Acest lucru arata ca cei ce alcatuiau categoria profetilor,
aveau dreptul de a celebra Sfanta Euharistie.
De asemenea, in Fapte 14:23,
se observa ca Profetii acestia alesi din Biserica Antiohiei,
aveau dreptul sa hirotoneasca prezbiteri in Bisericile
locale. Deci, li se acorda putere profetilor privind
prezbiterii Bisericilor locale.
Se trage, de asemenea, inca o concluzie, ca
activitatea profetilor nu era o
activitate locala, ci suprafata de aplicare a autoritatii
lor avea influenta in teritorii mai mari decat Biserica de
origine a profetului.
Acest lucru putem sa-l vedem si intr-un alt pasaj din
Faptele Apostolilor. Dupa
Sinodul Apostolic, in 49 d.H., Apostolii si
Prezbiterii care au participat la Sinodul de la Ierusalim,
au ales “pe Iuda cel numit Barsaba, si pe Sila, barbati
cu vaza intre frati” (Fapte
15:22). Acesti doi profeti, au fost trimisi la
Biserica din Antiohia, pentru a transmite impreuna cu Pavel
si cu Barnaba, deciziile Sinodului Apostolic.
Faptul ca acesti doi “stareti” au apartinut categoriei
profetilor, se mentioneaza in
Fapte 15:32 “Iar
Iuda si cu Sila, fiind si ei
prooroci, au mangaiat prin multe cuvantari pe frati
si i-au intarit”.
Toate
acestea
arata
ca
profetii
aveau
autoritatea
de
a efectua calatorii
de la o
Biserica la alta,
sub
supravegherea
Apostolilor.
Acest lucru il vom vedea si in prima scriere crestina,
Didahiile Apostolilor, care s-a scris intre 70-100 d.H.
Valoarea istorica a acestei scrieri este mare, pentru ca e
una dintre cele cateva care s-au salvat din acea perioada
timpurie, cand apostolii, unul cate unul, paraseau viata
pamanteasca, lasand in urma pe succesori lor.
Deci este importanta, caci confirma ceea ce am vazut
scris anterior in Sfanta Scriptura.
Aici, printre altele, citim despre categoria profetilor:
“Profetilor insa, ingaduiti-le sa multumeasca atat
cat vor”. (Didahii 10:6)
“Cu privire la apostoli si profeti, potrivit dogmei
Evangheliei, sa faceti asa: Orice apostol, care vine la voi,
sa fie primit ca Domnul; dar sa nu ramana decat o zi; iar
daca e nevoie, si a doua zi; dar daca ramane trei zile, este
profet fals.
Apostolul, cand pleaca, sa nu ia nimic decat paine, pana ce
gasese alt salas; dar daca cere bani, este profet fals. Nu
ispititi si nici nu criticati pe orice profet care
vorbeste in duh, ca orice pacat se va ierta, dar pacatul
acesta nu se va ierta. Dar nu oricine graieste in duh este
profet, ci numai daca are purtarile Domnului.”
(Didahii 11:3-12)
“Orice profet adevarat, care vrea sa se stabileasca
la voi, este vrednic de hrana lui … Luati dar toata parga
produselor linului, a ariei, a boilor si oilor si dati
profetilor parga, ca ei sunt preotii vostri … ”
(Didahii 13)
“Hirotoniti-va voua episcopi si diaconi, vrednici de
Domnul, barbati blanzi, neiubitori de argint, adevarati si
incercati; ca si ei indeplinesc slujirea profetilor
si dascalilor. Nu-i dispretuiti, ca ei sunt cinstiti
intre voi impreuna cu profetii si dascalii.”
(Didahii 15:1-2)
Din cele de mai sus aflam ca Profetii, ca si Apostolii,
vizitau Bisericile si erau gazduiti de catre crestini.
Trebuia asadar crestinii sa fie atenti, fiindca circulau si
impostori, care pretindeau a fi Prooroci.
Aflam, de asemenea, ca Profetii erau indrumatori, dupa
Apostoli, si se bucurau printre crestini de onoarea
Arhiereilor. Intr-adevar, se vede clar superioritatea
lor fata de Prezbiterii Bisericilor.
Deci, Profetii puteau sa celebreze Sfanta Euharistie,
(“ingaduiti-le sa multumeasca atat cat vor”) nefiind
impiedicati de crestini.
Revenind la Sfanta Scriptura, haideti sa vedem si alti
cativa “Profeti”.
2 Timotei 1:6
“Din aceasta pricina, iti amintesc sa aprinzi si mai mult
din nou harul lui Dumnezeu, care este in tine, prin punerea
mainilor mele”, scrie apostolul Pavel catre Timotei,
pe care il hirotonise Profet. Acest lucru se vede din
faptul ca i-a dat puterea de a hirotoni, precum si
din faptul ca a fost ales de catre Duhul Sfant si a fost
hirotonit “prin proorocie”.
(1 Timotei 3:6; 4:13-14)
Misiuni similare au fost acordate lui Tit in Dalmatia si in
Creta, (Tit 1:5), lui
Tihic in Asia, (2 Timotei 4:12),
lui Crescent in Galatia, (2
Timotei 4:10), lui Timotei in Macedonia,
(Filipeni 2:19), lui
Artemas in Creta, (Tit 3:12)
si lui Erast in Ahaia (2 Timotei
4:20).
Dupa moartea apostolilor, Profetii, ca succesori ai lor,
au continuat lucrarea apostolilor, hirotonind si predicand
in intreaga lume.
Dar, deceniile treceau si Profetii imbatraneau, ei
nemaifiind in stare sa viziteze diferite Biserici si, astfel,
incepeau sa se stabileasca in Biserici alese de ei.
Aici au hirotonisit pe ai lor succesori, care au fost numiti
“Episcopi” si care exista in Biserica pana azi.
Acestia, astazi, sunt singurii care au autoritatea mostenire
de la apostoli!
Puteti vedea, de asemenea, Istoria Bisericii, vol. I,
Vlasios Io. Fidas, p.59 …, (editia a 2-a, 1994) de
unde au fost preluate datele acestui studiu.
