Ortodoxia si Orientarea in Dogmatica Ei

Biserica

 

 Succesorii apostolilor

 

Succesiunea apostolica este o tema serioasa, dar care nu este luata in considerare asa cum ar trebui, de lumea protestanta. Faptul ca aceste persoane au aparut in istorie in jurul sec.al 16-lea si, prin urmare, fiind lipsiti de continuitatea istorica a liniei crestinilor, i-a fortat sa numeasca in mod arbitrar “prezbiteri” si sa celebreze arbitrar liturghiile din adunarile lor. Acest lucru il justifica prin rationamentul ca sunt, ca si crestini, membrii ai Preotiei Generale si, prin urmare, au aceasta autoritate.

 

Intr-un alt studiu am aratat ca acest lucru nu este adevarat. In acest studiu al nostru,  vom vedea problema mai profund, identificand exact modul in care puterea apostolilor a trecut asupra succesorilor sai, formand actuala oranduire bisericeasca, care domina in Ortodoxie.

 

1. Obiectii protestante

Majoritatea Protestantilor, plecand de la referinte din Sfanta Scriptura in legatura cu “Prezbiterii”, “Episcopii” si “Diaconii”, sustin ca actuala oranduire a Bisericii Ortodoxe nu provine din oranduirea pe care au lasat-o apostolii. Spun acest lucru, pentru ca in Noul Testament se arata clar faptul ca, desi exista trei pozitii: “Episcop, Prezbiter si Diacon”, sensurile “Episcop”si “Prezbiterse identifica si nu se separa ca functii, asa cum se face astazi in Biserica Ortodoxa. Astfel, aceste persoane sunt in imposibilitatea de a accepta succesiunea Episcopilor Bisericii, deoarece o considera arbitrara.

Ceea ce ignora, insa, interpretii din Protestantism, este modul in care s-a format institutia Episcopala dupa perioada apostolica, adica la sfarsitul primului secol pana la inceputul celui de-al doilea.

In oranduirea Bisericii erau necesare unele modificari, dat fiind faptul ca apostolii indrumatori paraseau treptat viata pamanteasca. A trebuit, prin urmare, cineva sa continuie lucrarea lor, caci nu mai putea fi realizata de catre apostolii in viata.

 

2. Categoria Profetilor

Desigur ca interpretii din Protestantism, stiu ca in Noul Testament sunt mentionati “Profetii” cu darul liber al profetiei. Dar ceea ce se vede ca ei nu cunosc, este faptul ca in afara de acestia, in Biserica primara existau si alti “Profeti” care primeau acest dar prin hirotonisire. Acestia faceau parte din categoria pe care o numim astazi: “Categoria Profetilor”.

Categoria profetilor, a avut o mare putere in Biserica primelor doua secole. Era, intr-adevar, a doua putere, dupa cea a apostolilor, dupa cum se vede in versetele de mai jos:

Efeseni 4:10-12: “Cel ce S-a pogorat, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate sa le umple.  Si el a dat pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si invatatori, Spre desavarsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos”.

1 Corinteni 12:28-30: “Si pe unii i-a pus Dumnezeu, in Biserica: intai apostoli, al doilea prooroci, al treilea invatatori; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecarilor, ajutorarile, carmuirile, felurile limbilor. Oare toti sunt apostoli? Oare toti sunt prooroci? Oare toti invatatori? … Ravniti insa la darurile cele mai bune.”

Din aceste versete, se constata ca darul profetic era al doilea dintre “cele mai bune” (pretioase), dupa cel al apostolului, si nu avea legatura cu darul liber al profetiei, care se manifesta ocazional, ci era ceva permanent, precum era darul apostolic, caci “i-a pus Dumnezeu in Biserica”. Este vorba deci, despre cea mai veche si mai importanta categorie din Biserica, dupa cea a apostolilor.

O diferenta de baza a “Profetilor” fata de “Apostoli”, era faptul ca, din moment ce apostolii erau alesi direct de catre Iisus Hristos, Profetii erau alesi direct de catre Sfantul Duh.

Acest lucru se vede in Fapte 13:1-3: “Si erau in Biserica din Antiohia prooroci si invatatori: Barnaba si Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut impreuna cu Irod tetrarhul, si Saul.  Si pe cand slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfant a zis: Osebiti-mi pe Barnaba si pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat.  Atunci, postind si rugandu-se, si-au pus mainile peste ei si i-au lasat sa plece.”

Astfel Saul (Pavel) si Barnaba, care atunci apartineau categoriei profetilor, au fost trimisi pentru Buna Vestire in Cipru si in Asia Mica. Aceasta a fost prima calatorie a lui Pavel. Alegerea lor, bineinteles, a avut loc in timp ce “slujeau”. Acest lucru arata ca cei ce alcatuiau categoria profetilor, aveau dreptul de a celebra Sfanta Euharistie.

De asemenea, in Fapte 14:23, se observa ca Profetii acestia alesi din Biserica Antiohiei, aveau dreptul sa hirotoneasca prezbiteri in Bisericile locale. Deci, li se acorda putere profetilor privind prezbiterii Bisericilor locale. Se trage, de asemenea, inca o concluzie, ca activitatea profetilor nu era o activitate locala, ci suprafata de aplicare a autoritatii lor avea influenta in teritorii mai mari decat Biserica de origine a profetului.

Acest lucru putem sa-l vedem si intr-un alt pasaj din Faptele Apostolilor. Dupa Sinodul Apostolic, in 49 d.H., Apostolii si Prezbiterii care au participat la Sinodul de la Ierusalim, au ales “pe Iuda cel numit Barsaba, si pe Sila, barbati cu vaza intre frati” (Fapte 15:22). Acesti doi profeti, au fost trimisi la Biserica din Antiohia, pentru a transmite impreuna cu Pavel si cu Barnaba, deciziile Sinodului Apostolic.

Faptul ca acesti doi “stareti” au apartinut categoriei profetilor, se mentioneaza in Fapte 15:32  “Iar Iuda si cu Sila, fiind si ei prooroci, au mangaiat prin multe cuvantari pe frati si i-au intarit”.

Toate acestea arata ca profetii aveau autoritatea de a efectua calatorii de la o Biserica la alta, sub supravegherea Apostolilor.

Acest lucru il vom vedea si in prima scriere crestina, Didahiile Apostolilor, care s-a scris intre 70-100 d.H. Valoarea istorica a acestei scrieri este mare, pentru ca e una dintre cele cateva care s-au salvat din acea perioada timpurie, cand apostolii, unul cate unul, paraseau viata pamanteasca, lasand in urma pe succesori lor. Deci este importanta, caci confirma ceea ce am vazut scris anterior in Sfanta Scriptura.

Aici, printre altele, citim despre categoria profetilor: Profetilor insa, ingaduiti-le sa multumeasca atat cat vor”. (Didahii 10:6)

“Cu privire la apostoli si profeti, potrivit dogmei Evangheliei, sa faceti asa: Orice apostol, care vine la voi, sa fie primit ca Domnul; dar sa nu ramana decat o zi; iar daca e nevoie, si a doua zi; dar daca ramane trei zile, este profet fals. Apostolul, cand pleaca, sa nu ia nimic decat paine, pana ce gasese alt salas; dar daca cere bani, este profet fals. Nu ispititi si nici nu criticati pe orice profet care vorbeste in duh, ca orice pacat se va ierta, dar pacatul acesta nu se va ierta. Dar nu oricine graieste in duh este profet, ci numai daca are purtarile Domnului.” (Didahii 11:3-12)

“Orice profet adevarat, care vrea sa se stabileasca la voi, este vrednic de hrana lui … Luati dar toata parga produselor linului, a ariei, a boilor si oilor si dati profetilor parga, ca ei sunt preotii vostri … ” (Didahii 13)

“Hirotoniti-va voua episcopi si diaconi, vrednici de Domnul, barbati blanzi, neiubitori de argint, adevarati si incercati; ca si ei indeplinesc slujirea profetilor si dascalilor. Nu-i dispretuiti, ca ei sunt cinstiti intre voi impreuna cu profetii si dascalii.” (Didahii 15:1-2)

Din cele de mai sus aflam ca Profetii, ca si Apostolii, vizitau Bisericile si erau gazduiti de catre crestini. Trebuia asadar crestinii sa fie atenti, fiindca circulau si impostori, care pretindeau a fi Prooroci.

Aflam, de asemenea, ca Profetii erau indrumatori, dupa Apostoli, si se bucurau printre crestini de onoarea Arhiereilor. Intr-adevar, se vede clar superioritatea lor fata de Prezbiterii Bisericilor.

Deci, Profetii puteau sa celebreze Sfanta Euharistie, (“ingaduiti-le sa multumeasca atat cat vor”) nefiind  impiedicati de crestini.

Revenind la Sfanta Scriptura, haideti sa vedem si alti cativa “Profeti”.

2 Timotei 1:6 “Din aceasta pricina, iti amintesc sa aprinzi si mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este in tine, prin punerea mainilor mele”, scrie apostolul Pavel catre Timotei, pe care il hirotonise Profet. Acest lucru se vede din faptul ca i-a dat puterea de a hirotoni, precum si din faptul ca a fost ales de catre Duhul Sfant si a fost hirotonit “prin proorocie”. (1 Timotei 3:6; 4:13-14)

Misiuni similare au fost acordate lui Tit in Dalmatia si in Creta, (Tit 1:5), lui Tihic in Asia, (2 Timotei 4:12), lui Crescent  in Galatia, (2 Timotei 4:10), lui Timotei in Macedonia, (Filipeni 2:19), lui Artemas in Creta, (Tit 3:12) si lui Erast in Ahaia (2 Timotei 4:20).

Dupa moartea apostolilor, Profetii, ca succesori ai lor, au continuat lucrarea apostolilor, hirotonind si predicand in intreaga lume.

Dar, deceniile treceau si Profetii imbatraneau, ei nemaifiind in stare sa viziteze diferite Biserici si, astfel, incepeau sa se stabileasca in Biserici alese de ei. Aici au hirotonisit pe ai lor succesori, care au fost numiti “Episcopi” si care exista in Biserica pana azi.

Acestia, astazi, sunt singurii care au autoritatea mostenire de la apostoli!

 

Puteti vedea, de asemenea, Istoria Bisericii, vol. I, Vlasios Io. Fidas, p.59 …, (editia a 2-a, 1994) de unde au fost preluate datele acestui studiu.

 

 

Traducere:  M.Dinu 

Pagina creata : 31-8-2009

Revizuit : 20-11-2009.

SUS